Timişoara...

Timişoara, a doua mea casă aş putea spune. Acum doi ani am ajuns şi eu la etapă prin care au trecut mulţi în viaţă şi prin care urmează să mai treacă mulţi: facultatea. Înainte de asta, trebuie luată dezicia: unde îţi vei petrece anii de facultate? Unde îţi vei construi viitorul? Unii ar spune că nu e o decizie grea...alegi oraşul care îţi place, facultatea cea mai prestigioasă, locul în care îţi sunt prietenii mai mari, rudele sau cunoştinţele care te vor ajuta...nimic mai simplu...pentru unii. Eu nu spun că e uşor, dar nici o decizie foarte grea nu este, asta depinde de criteriile pe care le ai în vedere. Contează mai mult unde îţi sunt majoritatea prietenilor? Sau competenţa şi prestigiul unei universităţi? Sau ar fi bine o îmbinare între cele două...

             Pentru mine “atârnau” în balanţă Cluj-Napoca şi Timişoara (cu şanse mai mari Timişoara, fiind oraşul pe care îl vizitam şi îl ştiam din copilărie). Regrete...ar fi câteva...tot timpul vor fi, în orice situaţie ai ceva de câştigat şi ceva de pierdut. Câteodată mă întreb cum ar fi fost viaţa mea în altă parte. Ar fi fost mai bine? Nu ştiu...nu cred că aş afla răspunsul niciodată...Ce am câştigat? Multe...o altă viaţă sau mai bine zis un alt stil de viaţă, mai multă independenţă, decizii luate de una singură. Ce am învăţat din facultate, în afară de materia de studiu? Dacă vrei să faci ceva trebuie să faci din proprie iniţiativă şi să ai voinţa să duci la capăt un lucru. Nimeni nu mai stă după tine, să te motiveze, să îţi spună ce şi cum să faci. Şi da...e bine...în viaţa reala persoana ta e singura care nu te va dezamăgi niciodată şi singura care crede în tine. Asta e cheia spre reuşită după părerea mea...să crezi în tine. Ce mi-a mai “oferit” Timişoara? Prietenie...dacă nu aş fi ales Timişoara, nu mi-aş fi cunoscut două dintre cele mai bune prietene ale mele. Cu siguranţă mi-aş fi făcut prietene în altă parte, dar cu aceeaşi siguranţă spun că nu le schimb pe cele de acum pentru nimic în lume (cu ocazia asta, va pup, dragele mele Teo şi Geo). 

             Pot să spun că m-am adaptat foarte bine. La început şi pe parcurs probabil mi-a fost puţin greu. Nici nu-mi mai dau seama acum, după doi ani...Da...au trecut doi ani de facultate...aşa repede...cu bune cu rele...E viaţă frumoasă...stil nou de viaţă, prieteni noi, obiceiuri noi, oameni diferiţi, locuri noi. Îmi pare bine că am reuşit să ţin legătura şi cu prietenii de acasă sau care sunt plecaţi în alte colţuri de lume. Cei care îţi sunt prieteni adevăraţi îţi vor rămâne indiferent de locul în care se află. 

             Sfatul meu pentru cei care se vor afla în situaţia de a alege unde vor pleca la facultate: dezicia să vă aparţină, să alegeţi domeniul care vă pasionează, universitatea care vi se pare a fi cea mai competentă şi să aveţi încredere în propria persoană.